Despre iubirea de argint

Publicat de la 24-11-2009

SF. VASILE CEL MARE

Când cineva depaşeşte limitele legii este lacom. Aceasta înseamnă, după Vechiul Testament, a se îngriji cineva mai mult de sine decât de aproapele; căci este scris: „să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi.” Dar după Evanghelie lăcomie este să se sârguiască cineva mai mult decât cer nevoile de fiecare zi, ca acela care a auzit: „Nebune, în noaptea asta voi cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi?”; la acestea se referă într-un mod mai general: „Aşa-i cu acela ce-şi adună sieşi comori şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.”

MARCUL ASCETUL

Iubirea de argint, slava deşartă şi plăcerea  trebuiesc urâte ca nişte mame ale relelor şi ca nişte mame vitrege ale virtuţilor.

AVVA SERAPION

… din arghirofilie se nasc minciuna, înşelăciunea, furturile, jurămintele strâmbe, dorinţa de câştiguri murdare, mărturiile false, violenţele, neomenia, rapacitatea.

EVAGRIE PONTICUL

… foarte multe feţe are dracul iubirii de argint şi e foarte dibaci în puterea de-a amăgi. Astfel, când e strâmtorat de desăvârşita lepădare de sine, îndată face pe purtătorul de grijă şi iubitorul de săraci. Primeşte bucuros pe străinii care nu-s încă de faţă, celor lipsiţi le trimite ajutor, cercetează închisorile oraşului şi răscumpără sclavii; arată alipire femeilor bogate, îi face îndatoraţi pe cei cărora le merge bine, sfătuieşte pe alţii să se lepede de punga lor largă. Şi astfel amăgind sufletul, pe încetul îl învăluie în gândurile iubirii de argint şi-l dă pe mâna dracului slavei deşarte.

Comments are closed.