AVVA AMMONA

Predarea desăvârşită a sufletului în mâinile lui Dumnezeu pricinuieşte răbdarea netulburată a ocărilor.

ISAIA PUSTNICUL

Aruncarea sufletului înaintea lui Dumnezeu naşte suportarea ocărilor fără tulburare; şi lacrimile lui sunt curate de toate cele omeneşti.

Îndelunga răbdare înseamnă a nu gândi ceva împotriva aproapelui.

Blândeţea constă în a răbda.

AVVA VISARION

    Cartea spune că nu este nici un om pe pământ fără o cruce de dus şi această cruce se numeşte suferinţă. Fără suferinţă nu se poate trăi pe faţa pământului. Căci trăim într-un mic iad. Noi am fost în rai şi nu ne-a dat Dumnezeu în alt rai, numai la bine. Ne-a dat să suferim, să plângem. Iar toată suferinţa vine de la Dumnezeu, ori pentru păcate, ori pentru scopuri pe care numai El le ştie. Nu vine de la vecini, nu de la farmece, nu de la diavol. Deci trebuie să răbdăm.

    Au răbdat şi Hristos, Maica Domnului, toţi Sfinţii. Noi răbdăm foarte puţin. Răbdare era la Sfinţi, când li se tăiau mâinile, picioarele… Dar la noi nu este răbdare, este ceva prea simplu.

    AVVA PAFNUTIE

    David cere trei lucruri: bunătatea, cuminţenia şi cunoştinţa, căci fără bunătate cunoştinţa e nefolositoare.

    Omul credincios şi bun trebuie să cugete cele ce le dă Dumnezeu; să vorbească cele ce le cugetă şi să facă cele ce le grăieşte.

    SF. VASILE CEL MARE

    Înţelepciunea trebuie să fie înaintea tuturor faptelor; pentru că fără înţelepciune orice, chiar şi ceea ce pare bun, se schimbă în răutate când se face la timp nepotrivit şi fără măsură. Dar când cuvântul şi înţelepciunea fixează timpul şi măsura pentru lucrurile bune, câştigul din folosirea lor este minunat şi pentru cei care dau şi pentru cei care primesc.

    SF. GRIGORIE DE NYSSA

    Înţelepciunea este la mijloc între dibăcie şi naivitate. Nici prudenţa şarpelui nu este de laudă, nici nevinovăţia porumbelului, atunci când e luată fiecare de sine. Virtutea poate fi socotită ca deprindere amestecată din amândouă, aflându-se la mijlocul lor.

    SF. ANTONIE CEL MARE

    Sufletele care nu sunt ţinute în frâu de raţiune şi nu sunt cârmuite de minte, ca să sugrume, să stăpânească şi să cârmuiască patimile lor, adică: întristarea şi plăcerea, se pierd ca dobitoacele cele necuvântătoare, raţiunea fiind târâtă de paitimi ca vizitiul biruit de cai.

    Mintea vede toate, chiar şi cele din Ceruri. Şi nimic nu o întunecă fără numai păcatul.

    • DIN PATERIC

    A zis Avva Antonie: „Ascultarea cu infranarea supun fiarele.”

    A zis Avva Pimen: „Cineva l-a intrebat odata pe Avva Paisie: „Ce sa fac cu sufletul meu, ca e nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu?” I-a raspuns Batranul: „Mergi si te lipeste de un om care se teme de Dumnezeu si, vietuind in preajma aceluia, vei invata si tu de la el sa te temi de Dumnezeu”.

    A zis Avva Ruf: „Cel care sade in ascultare la un Parinte duhovnicesc are mai multa plata decat cel care merge sa vietuiasca de unul singur in pustie.”

    Avva Iosif Tebeul a zis: „Trei lucruri au mare cinste inaintea Domnului. Primul este atunci cand omul este bolnav, i se adauga si alte ispite si le primeste cu multumire. Al doilea, atunci cand face cineva toate lucrarile sale curate inaintea lui Dumnezeu, fara sa aiba nimic omenesc. Iar al treilea, cand cineva sade in ascultare la un Parinte duhovnicesc si se leapada de toate voile proprii. Acesta are o cununa mai mult.”

    Sa nu devii ucenic al celui ce se lauda pe sine, ca sa nu deprinzi mandria in loc de smerita cugetare.

    SF. VASILE CEL MARE

    Când cineva depaşeşte limitele legii este lacom. Aceasta înseamnă, după Vechiul Testament, a se îngriji cineva mai mult de sine decât de aproapele; căci este scris: „să iubeşti pe aproapele tău, ca pe tine însuţi.” Dar după Evanghelie lăcomie este să se sârguiască cineva mai mult decât cer nevoile de fiecare zi, ca acela care a auzit: „Nebune, în noaptea asta voi cere sufletul tău de la tine, iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi?”; la acestea se referă într-un mod mai general: „Aşa-i cu acela ce-şi adună sieşi comori şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.”

    MARCUL ASCETUL

    Iubirea de argint, slava deşartă şi plăcerea  trebuiesc urâte ca nişte mame ale relelor şi ca nişte mame vitrege ale virtuţilor.

    AVVA SERAPION

    … din arghirofilie se nasc minciuna, înşelăciunea, furturile, jurămintele strâmbe, dorinţa de câştiguri murdare, mărturiile false, violenţele, neomenia, rapacitatea.

    EVAGRIE PONTICUL

    … foarte multe feţe are dracul iubirii de argint şi e foarte dibaci în puterea de-a amăgi. Astfel, când e strâmtorat de desăvârşita lepădare de sine, îndată face pe purtătorul de grijă şi iubitorul de săraci. Primeşte bucuros pe străinii care nu-s încă de faţă, celor lipsiţi le trimite ajutor, cercetează închisorile oraşului şi răscumpără sclavii; arată alipire femeilor bogate, îi face îndatoraţi pe cei cărora le merge bine, sfătuieşte pe alţii să se lepede de punga lor largă. Şi astfel amăgind sufletul, pe încetul îl învăluie în gândurile iubirii de argint şi-l dă pe mâna dracului slavei deşarte.

    • DIN PATERIC

    Avva Mios a fost  intrebat de un ostas daca Dumnezeu primeste oare pocainta. Iar el, dupa ce l-a invatat cu multe cuvinte, a zis: „ Spune-mi, iubite, daca ti se rupe mantia, o lepezi?” A raspuns acela: „ Nu. Ci o cos si o port iarasi.” I-a zis batranul: „ Daca tu ai grija de haina ta, oare Dumnezeu nu se va ingriji de faptura Lui?”

    Un frate l-a intrebat pe Avva Pimen: „Daca un om cade in vreo greseala si se intoarce, il iarta Dumnezeu?” Si i-a raspuns Batranul: ”Dumnezeu, Cel care a poruncit oamenilor sa faca aceasta, nu o va face mai vartos El insusi? Caci a poruncit lui Petru  sa ierte celor ce gresesc si se pocaiesc pana de saptezeci de ori cate sapte.”

    Altul, iarasi, l-a intrebat: „Ce este pocainta pentru pacat?” Si a spus Batranul: ”A nu-l mai face de acum inainte. Caci de aceea s-au chemat dreptii neprihaniti, pentru ca au parasit pacatele si s-au facut drepti.”

    Un frate l-a intrebat pe Avva Sisoe: ”Ce voi face, Avva, ca am cazut?”  Ii zice Batranul: ”Ridica-te  iarasi”. Zis-a fratele: ”M-am ridicat si iarasi am cazut.” A raspuns Batranul: ”Ridica-te iarasi si iarasi”. Si fratele a zis:” Pana cand?” Iar Batranul: ” Pana cand te va gasi moartea fie lucrand binele, fie cazand.  Caci in ce este aflat omul, intru aceasta se si duce”.